Motto : "Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500i.hr. axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europenizate patriarhale din epocile bronzului si ale fierului.
...Uluitoarele descoperiri facute in Romania si in alte tari invecinate dupa al doilea razboi mondial, asociate datarilor cu radio-carbon, au facut posibila intelegerea importantei inceputurilor culturii "vechi europene", o cultura a unei societati de agricultori. A devenit, de asemenea, evident ca aceasta straveche civilizatie europeana precede cu cateva milenii pe cea sumeriana." -( Maria Gimbutas, Civilizatie si cultura)

"Studiile mele de arheologie neconventionala vizeaza, in special, prehistoria europeana, deoarece acest segment al culturii umanitatii prezinta, la ora actuala, cele mai multe necunoscute.

Paradoxal, civilizatiile clasice, a Egiptului antic si a Orientului Mijlociu, ba chiar civilizatiile azteca si incasa sunt mai accesibile decat civilizatia Europei preistorice. Totusi este clar ca cea mai mare parte a fundamentelor civilizatiei occidentale isi are obarsia in vechile cultura tribale, iar nu in civilizatiile Antichitatii, desi acestea din urma ne-au lasat mostenire vestigii arheologice impresionante.

La gandul lor, studentii mei s-au aratat a fi foarte interesati de civilizatia Europei preistorice, deoarece studiul acesteia poate acoperi un gol in cunoasterea inventarului solutiilor umane legate de modul de a trai. Institutiile din America de Nord fac ca accesul la acest tip de informatii sa fie foarte difícil. De pilda, literatura de specialitate, ofera in engleza si in franceza, o multime de lucrari referitoare la provinciile romane de pe Valea Nilului si din Orientul Mijlociu; in schimb, despre provincia romane precum Iliria, Panonia si Moesia, din regiunea Balcanilor, nu se gaseste mai nimic.

Arheología romana este in mod special interesante deoarece contine elemente ce se regasesc in aproape toate partile Europei. Pe teritoriul Romaniei poti afla, prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene. Teritoriul Romaniei, situat in centru geometric al continentului, a servit deseori drept pod intre Europa de est si cea de vest, intre Europa de nord si cea de sud. Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6.000 de ani, unul dintre primele locuri propice pentru expansiunea culturilor indo-europene, intemeiate pe migratii ample, explicabile prin folosirea cailor si a carutelor si care aveau o cultura ceramica bine dezvoltata. De aici, respectivele cultura s-au raspandit inspre Europa de Vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de Sud." (Ralph M. Rowlett, profesor la Facultatea de Antropologie a Universitatii Missouri, Columbia, SUA, ce participa de 15 ani de zile la diverse cercetari arheologice din Romania)

Ne simtim obligati in a deschide si acest subiect, al istoriei falsificate a poporului roman.

De ce o facem?

De ce in paginile unui site care vorbeste de conspiratia mondiala oculta, se prezinta pagini de istorie?

Vom lamuri acest aspect. Este mai mult decat o ipoteza.

Romania, vechea Dacie. Pamanturile acestea sunt pline de mistere.

Chiar daca nu vor sa se stie, chiar daca unii romani vor spune ca suna a lauda, aceasta este crudul Adevar : Romania si oamenii de aici sunt detinatorii unei zestre ancestrale deosebite, mostenite de la strabunii nostri, geto-dacii, un popor deosebit si misterios. Taramul Romanesc a fost leaganul civilizatiei europene.

Iata ca am facut afirmatii serioase, pe care cu siguranta ca multi dintre dvs. nu le-ati auzit sau le-ati ignorat.

________________________________________________________________


EI, TRACII, ERAU DACI!

Dr. Napoleon Savescu

Arborele tracic numara peste 200 de triburi, esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor, Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc. Dio Casius a spus "si iarasi sa nu uitam ca Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci". Dupa Mircea Eliade, numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dictionar al Religiilor", pag. 265). Prof. Dumitru Balasa a alcatuit un tabel al acestora numarând nu mai putin de 150 de ramuri tracice (vezi "Tara Soarelui" sau "Istoria Daco-României", ed. Kagaion, 1997). Herodot (425 BC) considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti" (Fontes, I, 65).
          
Dupa victoria grecilor, de la Maraton, asupra Persilor, regele Xerxes (486-465 BC) îsi construieste o mare armata printre care se mentioneaza de catre Herodot si prezenta Tracilor Bithini, din nord-vestul Asiei Mici; acestia sunt descrisi astfel: "Tracii însoteau expeditia purtând pe cap caciuli din blana de vulpe, îmbracati cu hitoane, peste care se înfssurau cu mantale viu colorate. În picioare si peste pulpe aveau o încaltaminte din piele de caprioara. Ca arme au sulite, scuturi usoare si pumnale mici". Ovidiu în "Tristele" îi surprinde pe tracii geto-daci astfel:
* Îi vezi calari, venind si ducându-se prin mijlocul drumurilor.
* Între ei nu-i nici unul care sa nu poarte tolba, arc si sageti îngalbenite de veninul viperei.
* Au glas aspru, chip silbatic si sunt cea mai adevarata întruchipare a lui Marte.
* Parul si barba lor n-au fost tunse niciodata.
* Mâna lor dreapta e totdeauna gata sa înfiga cutitul pe care îl are legat la sold orice barbat.
                  În anul 547 BC Persii lui Cyrus au înfrânt Regatul Lydiei Tracice din Asia Mica, extinzându-si stapânirea spre nord-vest pâna la tarmul sudic al Marii Marmara. Regele Persan Darius I (522-486 BC) a întreprins o expeditie la nord de Dunare, iar dupa acelasi Herodot, singurii Traci care s-au luptat cu el au fost Getii din Scythia Minor (Dobrogea) nelasându-l pe acesta sa se stabileasca acolo. L-au atacat Tracii din Muntii Pangaion cât si Tracii Odomanii, stabiliti mai la nord, pastrându-si astfel independenta. Peninsula Tracica a Chersonesului, în decursul agitatiei istoriei va trece de la Persi la Greci.

                Confederatia tribala a Tracilor - Odrisi care avusese o evolutie stralucitoare va fi desfiintata în urma unui razboi fraticid de Regele Macedonean Filip al-II-lea. Acesta va întreprinde o expeditie în tinuturile Dunarii de Jos (339 BC), unde Regele Get Kothelas i-a dat-o pe fiica sa Meda, de sotie. Aceiasi traci-macedoneni dupa ce i-au învins pe sciti, încarcati de prizonieri si vite, întorcându-se acasa traversând Muntii Haemus (Balcani) au fost atacati de Tracii Tribali care le-au luat toata prada ranindu-l grav la picior pe însusi Filip al II-lea.

                 Patru ani mai târziu un tânar Trac-macedonean, fiul lui Filip al II-ea, Alexandru Macedon (336-326 BC) va face si el o incursiune în regiunile de la nord de Balcani, în "Tara Zeilor" - Dacia si, precum tatal sau va da lupte grele împotriva fratilor Geto-Daci al caror Rege Syrmos ("din Soare") se baricadase pe un ostrov al Dunarii cunoscut azi ca "Pacuiul lui Soare" pe care personal l-am colindat prin anii 1973-74 si l-am gasit izolat si straniu. O echipa de arheologi lucrau cu seriozitate si-mi explicau cu placere si mândrie, mie si prietenului meu agronom Mihai, despre misterele locului. Eram pe atunci un tânar doctor al comunei Roseti, jud. Calarasi, asteptând sa mai treaca un an pentru a-mi începe stagiatura în chirurgie la Bucuresti, la prof. Juvara. Îl citisem deja, de câteva ori, pe Nicolae Densuseanu asa ca discutiile noastre au fost aprinse dar politicoase. Despre Regele Syrmos nu auzisem si nici despre înfrângerea lui de mai târziu, dar de originea geto-daca a numelui lui Alexandru, ei nu o stiau. Sa ne oprim putin sa-i vedem provenienta: Alexan-Dros "Cel Jertfit Cerbului" (precum Cerbul lui Orfeu i s-a mai zis si Dros "Cerbul" si în amintirea sacrificiului sau s-a construit teribila traditie getica a trimiterii unui Sol Curat, la ceruri (vezi A. Bucurescu "Dacia Secreta" pag. 21). Deci Alexandru este un foarte vechi nume Pelasgic, Carpato-Dunarean -- si este bine ca lumea sa o stie! El era mesagerul care odata la 4 ani era zvârlit între sulite si prin moartea lui ducea Zeului Suprem mesajul poporului sau.

                 Carpato-Dunarenii în evolutia lor s-au raspândit în jurul nucleului cetatii naturale a Muntilor Carpati, munti greu de trecut, unde aurul, argintul si sarea se gaseau din belsug. Ei, Carpato-Dunarenii, s-au raspândit peste toata Europa Centrala, de la Alpii Austrieci si din Câmpia Bavariei pâna în Podisurile Galitiei Orientale si pâna în Stepa Dobrogei, iar de acolo pâna peste toata asa zisa Rusie Meridionala. De la Nistru si pâna în Kuban (vezi Tracii Cimmerieni), Asia Mica, Insulele Marii Tracice (Egee) au fost la început populate de ei, Pelasgii-Tracii-Arienii "Carpato-Danubieni" ajungând pâna în Nordul Africii (vezi Garamanii).

                Dar daca istoria a fost asa de generoasa cu Neamul Nostru Tracic, nu acelasi lucru se întâmpla si cu istoricii contemporani.

                Bulgarii, aparent un popor slav, sosit de departe, din Asia, se redescopera azi, nemaiconsiderându-se invadatorii sositi în secolul VI AD ci, nici mai mult nici mai putin decât urmasii Tracilor! Ei nu vor sa mai aiba nimic în comun cu neamul slav (or Vulgar: Bulgar-Mongoloid de la Volga). Citându-i pe acad. V. Georgiev, prof. A. Fol si pe prof. G.I. Georgiev, descoperi ca nici nu au existat traci la Nord de Dunare iar ei Bulgarii au devenit Traci, extinzându-si istoria cu câteva mii de ani. Si când te gândesti ca pâna fiica fostului lor presedinte Jivkov a devenit istoriografa, ei bulgarii, credeau ca sunt slavi la origine!

                Dupa cum vedeti, nu numai "Academicienii Profesori de Istorie" schimba istoria, ci si fetele presedintilor comunisti ... si pentru ce, pentru niste interese geo-politice. Nu ar fi fost mult mai simplu sa se mândreasca ca ne-au cotropit în secolul al VI-lea, ne-au subjugat si decimat, lasând în urma doar un numar mic de supravietuitori "Melelno-Romanii". Când vorbesti o limba slavona (aparuta foarte târziu în istoria lumii) cum poti spune ca esti trac!
De-a lungul râului Marita traiau Tracii Odrisii, numele lor fiind mentionat pâna în secolul III BC. De asemenea de-a lungul râului Struma traiau Medii - trib din care se tragea si Spartacus, trac ce a clatinat si înspaimântat Roma. Nascut în jurul anului 113 BC, absorbit în armata Romana, si-a permis un "mic-concediu" pe cont propriu, a fost prins si transformat în sclav-gladiator. Fiind la scoala din Capua, excelent pregatit si cu suflet trac, nu a acceptat ideea de a muri pe arena pentru satisfactia "stapânilor", asa ca a evadat împreuna cu alti 70 de camarazi, alcatuindu-si o mica armata cu care a reusit sa clatine Imperiul Roman. Spaima i-a obligat pe romani, învinsi de câteva ori de armata tracului Spartacus, sa trimita împotriva acestuia pe Marcus Licinius Crassus si pe Pompei (adus special din Spania). Învins de o armata enorma, Spartacus moare vitejeste, în anul 71 BC lânga Silar, râzând fericit ca toti dacii. Istoria schimba câteodata întelesul unor simboluri, asa ca numele Eroului nostru Trac este preluat de germanii socialisti care înfiinteaza, dupa primul razboi mondial, "Liga lui Spartacus" (Spartakusbund). Acestia în frunte cu Rosa Luxemburg si Carol Liebknecht vor transforma la 30 decembrie 1918 "Liga lui Spartacus" în Partidul Comunist German. Ce ironie a soartei! Dar tot ei germanii, la numai câtiva ani vor avea o noua idee, aceea de a fura Simbolul Vietii Vesnice, Zvastica Pelasgica, transformând-o într-un simbol al intolerantei si cruzimii, manifestat în cel mai extremist sens, creând martiri în proportie de masa.

             Astfel vechi simboluri preluate si folosite necorespunzator, îsi pierd aparent valoarea cum s-a întâmplat si cu vechiul Semn Hitit Carpato-Danubian al Vulturului cu Doua Capete. Preluat de Bizant, apoi de Huni la formarea Imperiului Austro-Ungar, etc., etc., pentru ca în zilele noastre sa redevina actual, preluat de Noul Stat Rus...

             Sa nu-i uitam pe Odrisi, trib Tracic din zona Muntilor Rodopi, care s-au rasculat împotriva Imperiului Roman, în anul 26 AD. Lasându-i la o parte pe Bulgarii Tracizati peste noapte de istorica, fiica lui Jivkov, si alti istorici de-ai lor, sa mergem ceva mai la sudul teritoriului tracic. Prof. Universitar dr. Decebal Bucurescu îl mentioneaza pe Herodot (Istorii II, 56) care spunea: "Elada (n.a. Grecia) tinut care mai înainte vreme se numea Pelasgia". Ei grecii sositi intre anii 1900-1400 BC în 4 valuri: Aheii, Ionienii, Dorienii, Eolienii, ne-au gasit acasa, pe noi Pelasgii Carpato-Danubieni, numindu-se Traci (nume prima oara mentionat de acelasi Herodot). Ei ne-au învins de mai multe ori, reusind sa ocupe partea sudica a Peninsulei Balcanice. De la noi au luat apoi Asia Mica (vezi razboiul împotriva Tracilor-Ramani locuitori ai Troiei) si în sfârsit ocupându-ne insulele din Marea Tracica (grecii schimbându-i numele în Marea Egee) (vezi razboiul dus de Greci sub conducerea lui Teristocle împotriva Tracilor-Sinthioni).

          Revansa împotriva grecilor ne-a fost adusa de tracul-pelasg-macedon Alexandru (336 - 323 BC) care cucereste Grecia si conform traditiilor timpului îi angajeaza pe învinsi în trupele sale. Acesta reconstruieste într-o perioada foarte scurta Marele Imperiu Pelasgic, recucereste Egiptul, Mesopotamia, Persia, India, capitala acestui Mare Imperiu Pelasgic, reînviat, fiind la Pela. Vremea a trecut si dupa 2000 de ani, de asta data "istoricii greci" îl redescopera pe macedonul Alexandru ca fiind "grec" si îl pun în Panthenon (dupa 2000 de ani !!!). Dar nici bulgarii nu se lasa, si-l adjudeca si ei pe "stramosul" Alexandru, considerându-l unul din cei mai mari generali bulgari ai antichitatii.

Unde esti tu Alexandru Doamne
Ca punând mina pe ei
Sa-i împarti în doua taberi
De nebuni si de misei...

               Între timp pelasgii au devenit si ei greci, precum si tracii -- o fi gresit Herodot sau probabil nu cunostea notiunea de "politically correct" când îi considera pe traci ca fiind alt neam decât grecii.

Istorie, istorie, istorie ... saraca istorie.
Singurii care nu si l-au revendicat pe Alexandru ca fiindu-le neam si stramos ... sunt romanii...

Capul ce se pleaca
Sabia nu îl taie
Dar cu umilinta
Lantu-l încovoaie ...

              Herodot în "Istorii V.9" spunea: "del la Padurea Hercinica, limita vestica a spatiului pelasgo-tracic trece prin Alpii Rasariteni, ocolind Noricum, provincie cu populatii predominant Dacice si Celto- Germanice, si apoi coborând la Aquileea (azi Terzo d'Aquileia - Italia), în golful Venetienilor. De aici, limita vestica, sud-vestica a spatiului pelasgo-tracic urmarea tarmul Marii Adriatice, întreg tarmul de vest al Peninsulei Balcanice, pâna în Creta.
Populatiile, neamurile pelasgo-tracice de la Marea Adriatica, din "tinuturile ilirice", atingeau potrivit informatiilor lui Strabon, din Geografia (VII, 5,1 - "Istrul si Alpii dintre Italia si Germania"): "populatiile pelasgo-traco-ilirice încep de la acel lac (n.a. este vorba de lacul Constanta din Elvetia de azi) alaturi de care locuiesc Vindelicii, Retii si Helvetii... Amintitul teritoriu (Alpino-Panonico-Iliric), Dacii l-au prefacut într-un pustiu, în urma razboiului în care i-au biruit pe Boi si pe Taurisci - semetii celtice de sub stapânirea lui Critasiros. Dacii pretind ca tinutul acesta ar fi al lor, cu toate ca este despartit de ei prin râul Parisos (n.a. Paar de azi în Germania) care vine din munti si se varsa în Istru (Dunare)..."

        Originea acestui popor, tracic, caruia geografia si conditiile climatice i-a harazit culoarea alba a pielii, mentinuta cu toate invaziile, încrucisarile si suprapunerile orientale, se confunda cu cea a Arienilor Carpato-Danubieni, a vechilor Pelasgi, întemeietori ai Europei moderne de azi. În ultima vreme, tot mai multi cercetatori sunt de parere ca leaganul vechii Europe este spatiul Carpato-Dunarean (Marija Gimutas), în timp ce P. Bosch-Gimpera considera ca spatiul din care au pornit popoarele europene este situat pe teritoriul dintre Valea Dunarii, Marea Egee (Marea Tracilor) si Marea Neagra (Marea Getica).

            Istoricilor si arheologilor li s-au alaturat si unii lingvisti, printre care trebuie amintit Vladimir Georgiev. Importanta Tracilor si a spatiului tracic a fost subliniata stiintific prima oara de catre Vasile Pârvan. Nascut la 28 septembrie 1882, în catunul Perchiu din Comuna Huruiesti, Jud. Tecuci, fiu al unui învatator rural, Vasile Pârvan, a fost un alt îndragostit de Preistoria poporului roman. El ajunge la 27 de ani Membru al Academiei Romane, Profesor de istorie Antica la universitatea din Bucuresti, Director al Muzeului National de Antichitati. El este autorul sintezei istorico-arheologice despre protoistoria Daciei, pe care a intitulat-o "Getica". În aceasta lucrare V. Pârvan a pus în evidenta, documentat si convingator, maretia poporului geto dac. El va muri timpuriu, înainte de a atinge vârsta de 45 de ani, lasându-ne un tezaur de nepretuit, opera lui stiintifica.

             Din punct de vedere lingvistic, multi cercetatori sustin existenta unei Limbi Ariene, Carpato - Danubiene (Pelasgice) care a stat la originea limbii tracice, cu diferite variante locale. Având în vedere legaturile între Limba Hittita si Limbile Ariene, se poate afirma ca miscari de popoare au avut loc de la apus spre rasarit, adica din Europa spre Asia si nu invers. Forma veche a cuvintelor hitite constituie o dovada ca acestia s-au desprins din trunchiul carpato-danubian, european, patrunzând în Asia Mica. Sunt suficiente dovezi de natura arheologica si antropologica (spune J,C. Dragan în "Noi Tracii", pag. 90) pentru a îngadui afirmatia ca, înca din Epoca Neolitica, în spatiul tracic si într-o arie limitrofa acestuia, exista o populatie autohtona, din care îsi trag radacinile Popoarele Istorice Europene, iar aceasta populatie poate fi considerata din punct de vedere lingvistic ca preariana. Considerând ca istoricii si arheologii au neglijat, necuvenit, mitologia noastra Traco-Dacica, precum si alte mitocanii, cu scrieri epice precum sunt Vedele si Upanisadele sanscrite, consider ca introducerea lor în circuitul cercetarilor ar fi în avantajul nostru, al românilor si în special în avantajul iluminarii trecutului îndepartat al continentului European.
Simpozionul international de tracologie care a avut loc în Bulgaria (15-18 Mai, 1998) cu temele:
1. Cel mai vechi simbol pre-tracic gasit în lume -- zvastica -- 6,000 BC
2. Primele ornamente si masti de aur (tracice) gasite în lume - 3,800 BC (karanovo V-VI)
3. 1600 de tezaure ale regilor Traci -- cele mai frumoase din lume.
4. Noi splendori tracice.

                În Iliada Homer spunea despre traci "Armatele lor straluceau de scuturi de aur si tezaurele lor erau asa de pretioase ca regele Priam (rege al Troiei-Tracice) a putut sa ia înapoi, de la greci, capul fiului sau mort, numai dupa ce le-a dat acea faimoasa Cupa Tracica de Aur".

                Toate marile civilizatii au înflorit pe vaile unor mari fluvii si în special la gurile de varsare ale acestora: cea Egipteana pe Nil, cea Mesopotamiana între Tigru si Eufrat, cea Indiana pe Ind si Gange, cea Chineza pe Fluviul Galben, iar cea Europeana, cu voia sau fara voia "marilor profesori de istorie si arheologie", pe valea (Istrului, Danubiului) Dunarii si în special în zona deltei acesteia. Acesta este leaganul adevarat al civilizatiei Proto-Europene, în stravechea vatra tracica a Carpatilor, a Dunarii Carpatice. Aici veneau grecii în antichitate sa-si caute Lâna de Aur si bogatiile agricole dunarene. Aici s-a dezvoltat faimoasa Epoca de Aur, cu Cimitirul Eroilor de la Gurile Dunarii si Lacasul Zeilor din Cetatea Koga-Ion-ului. Uitati-va pe harta si veti vedea ce fantastic arata acest spatiu, unde din trupul muntilor tâsnesc izvoare ce se prefac în râuri care se desfasoara ca un evantai spre Dunare, strabatând vai calme si dealuri molcome, prielnice agriculturii si pastoritului. De sus, din avion aceasta retea hidrografica, cu forma de elipsa, seamana cu un Ou al Genezei. Munti de sare, fara de care e greu de conceput viata omului si cresterea vitelor, reprezenta în antichitate o bogatie mai mare ca aurul, poate cea mai de seama bogatie pentru oamenii vechimii, bogatia vietii. Nimic nu este mai presus decât "sarea în bucate" spune o veche poveste dacica. Bogatiile solului si sub-solului au facut ca spatiul tracic sa fie râvnit de triburile si popoarele învecinate -- spre acel El Dorado al Antichitatii îsi orientau dorintele jefuitoare vecinii. "Invadatorii europeni au venit si înca mai vin de la rasarit. Miscarile dinspre sud spre nord fiind determinate nu atât de cauze economice cât si de modificari ale climatului, de schimbarea florei si faunei cum a spus si J. Dragan "orice pom ce da roade si seminte, cauta sa le raspândeasca în preajma, asa si neamul nostru al daco-tracilor, prin triburi prolifice, a rodit si s-a raspândit fie la marginea teritoriului sau de vietuire, fie deplasându-se la distante mai mari pâna în Asia ori trecând strâmtorile Bosforului si ale Dardanelelor pâna în Anatolia; asa au ajuns rmamani-dardanii sa ridice orasul cetate Troia, iar brigii sa alcatuiasca o "Filiala" care a luat numele de Frigia; mysii nu erau altceva decât o farâma a moesilor din sudul Dunarii; mesapii, iapygii si venitii din Italia de rasarit erau surplusuri ale traco-illirilor din Dalmatia si din Panonia (unde a existat Statul Rama - pâna la venirea Ungurilor). Extinderea neamului Carpato-Danubian se poate asemana cu o explozie atomica, avându-si epicentrul acolo, acasa, în Tara Soarelui, în Daksha pre-sanscrita, ariana. Îi vom gasi pe stramosi pe râul Hipanis (Bug) si Borystene, Nipru). Cimmerienii vor fi împinsi de catre Sciti spre sud, dar si ei Scitii se vor topi în Marea Populatie Tracica, tracizându-se, lasând în urma lor doar ... un nume. Ei tracii care se întindeau spre apus pâna la Oceanul Atlantic, au patruns si pe Valea Vistulei întemeind cetati ca Getidava; alte ramuri ca Etruscii si Venetii se vor îndrepta spre Valea Padului. Peninsula Italica au cucerit-o de cel putin 4 ori, ultima data sub conducerea Stralucitorului Raman Enea -- plecat din zona Oltinei (Dobrogei de azi) ori dupa Homer si Virgilius, de la Troia. Când Demostene si Ificrate socoteau ca o cinste faptul ca mamele lor fusesera trace, când grecii "ne împrumutau" zeii schimbându-le doar numele, înfruptându-se din plin din miturile si credintele geto-dacilor, cum sa nu ridicam vocea azi, noi urmasii acelor Daco-Traci si sa spunem lumii Adevarul. De ce sa tacem, umiliti si furati de al nostru trecut glorios din dorinta "inteligenta" de a nu ne supara "vecinii"! Cine au fost si cine sunt ei vecinii!

                   Niciodata un popor umil si fricos nu a fost respectat, niciodata un iepure nu va sta alaturi de un lup! Daco-Romani - Treziti-va, scoateti-va ochelarii de miopi, primiti de la vecini si uitati-va cu mândrie, acolo de departe în trecut, redescoperiti-va si mândriti-va cu voi. Nu este nimeni în toata Europa, care sa aiba o istorie mai veche, mai frumoasa si mai fantastica, ca a noastra. Noi nu trebuie sa uitam ca suntem aici, pe acest Pamânt European primii, înaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor ori turcilor, înaintea englezilor ori slavilor. Ei toti noii veniti doresc ca noi sa nu fi existat; astfel ei sa aiba drepturi! Ei spun ca Transilvania a fost un Vid de Populatie, astfel încât ei au venit si l-au umplut. Ei ne încurajeaza în prostia noastra sa credem ca de fapt noi am aparut dupa 106 AD, prin unirea dintre "doi barbati" Traian si Decebal. Traian - cuceritor a 14% din teritoriul Daciei, în urma unui razboi fraticid. Nu domnilor, noi avem istoria noastra, cu mii si mii de ani înaintea sosirii romanilor pe câtiva kilometri din teritoriul Daciei, iar istoria noastra a început atunci, de mult când noi am început sa faurim Europa, sa cucerim Asia: China, India si Japonia, Anatolia, Sumerul si Asia Mica, Palestina si Mesopotamia, Nordul Africii.

Aceasta este istoria noastra, a Carpato-Danubienilor, Pelasgilor, Tracilor, Daco-Romanilor,
Noi Daco-romanii reprezentam coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane!

Romanizarea dacilor??

In principal doresc sa insist asupra momentului actual in care ne aflam noi romanii, o perioada de profunde transformari in care necontenit suntem invadati de numeroase "rescrieri" ale istoriei in functie de anumite interese dintre cele mai numeroase.
Elevii de astazi nu invata la scoala mai nimic din istoria milenara a unui popor primordial,(ma refer la perioada de dinainte de 106) ai carui urmasi sunt, slavind si preamarind, conform manualelor scolare "rolul" civilizatoric roman esential in asa-zisa "ROMANIZARE". Incercam sa ne mintim pe noi insine acceptand un basm al romanizarii, acoperindu-ne ochii si urechile si incercand sa trecem nepasatori peste o eroare majora, o adevarata tragedie a istoriei nationale. Pot spune ca sunt unul dintre cei care in masura posibilitatilor cauta sa determine pe toti aceea care au fata de istorie o atitudine de o inimaginabila nepasare, sa-si schimbe atitudinea pentru a intelege faptul ca cine nu are trecut nu are nici viitor.


Angajati momentan in cursa de integrare in Nato si UE riscam sa devenim o jucarie in mana soartei, sa fim manipulati de celelalte Mari Puteri asta in cazul in care nu ne impunem ca popor cu istorie, traditie si cultura proprie.
Trebuie sa renastem din propria cenusa, sa ne rididcam in fata lumii sa demonstram de ceea ce suntem in stare, sa retezam din radacina raul si sa ne convingem pe deplin ca: "Noi romanii, suntem locuitorii cei mai vechi ai acestui pamant, si anume unul dintre cele mai vechi popoare ale intregului continent. Istoricii pun de obicei inceputurile vietii poporului nostru la cucerirea Daciei de catre Traian.(...). Nici ca se poate mai superficiala conceptia. Departe de mine gandul de a scadea cat de putin meritele marelui imparat(...) dar (...) imparatul(Traian) este abia un episod in viata milenara a poporului nostru. Cand a sosit el la Dunare, statul dac era de o suta si mai bine de ani in culmea infloririi; era singura putere europeana capabila de a tine cumpana Imperiului Roman. Si nu e de mirare ca ajunsese asa. La 513 i.Hr cand Roma stapanea doar cateva sate de pe malul stang al Tibrului(nici cat Tara Barsei), parintii nostri de la Dunare formau un neam mare, inchegat si puternic, care tinea calea, in Balcani, celui mai mare monarh al Asiei, lui Darius a lui Histaspe."
Simion Mehedinti

Motto: " A nu sti ce s-a intamplat inainte de a te fi nascut este tot aceea ca si cand ai fi necontenit prunc; caci, ce este varsta omului, daca memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte ."
Cicero, Orat. Cap.34

A sunat ceasul redestepatarii noastre, avem in maini destinul nostru cu care nu ne-am mai permite un inconstient joc de interese. Trebuie sa fim ferm hotarati pentru a descoperi adevarata noastra istorie, o istorie care vine din timpuri indepartate, primordiale. Iubite cititor, impreuna ne vom intoarece in timp, pentru a ajunge acolo..., pe vetrele umane, alpino-carpatine. Pe aripile gîndurilor celor mai curate, urcam pe vîrfuri de dealuri, pe creste de munte, mai aproape de cer acolo în inima Daco-Romaniei, în Ardeal, în Transilvania, strabuna vatra în Corona Montium.
Un izvor de civilizatie, o lume veche, disparuta, un leagan al civilizatiilor apuse. Inainte dacilor se intinde o lunga serie de mari si imporatante evenimente, a caror importanta a trecut departe peste orionturile tarii noastre, o istorie inmormantata a unei natiuni dupa cum N. Densusianu spunea: "geniale, puternice si glorioase, care cu mult inainte de timpurile troiane fundase cel dintai imperiu vast al lumei, intemeiase prima unitate de cultura in Europa si pusese totodata bazele progresului moral si material in Asia de apus si in Africa de nord".
Actiunea civilizatoare, exercitata de catre populatia preistorica antedaca de la Carpati si Dunarea de Jos, asupra lumii anteelene a fost cu mult mai mare decat ne-o putem inchipuie astazi.
Inceputurile civilizatiei in Dacia reprezinta un nou si foarte dificil drum spre adevarul istoric, un drum al timpurilor primitive si misterioase.
In aceste indepartate timpuri geologice primele pagini ale istoriei omenirii incep din Dacia. Aici, in Dacia au fost identificate numeroase marturii ale existentei si activitatii umane ceea ce formeaza o convingere nestramutata ca omul a trait in Dacia atunci cand conditiile de viata ii erau cu totul si cu totul mizere care il obligau sa se lupte cu leul feroce ori cu ursul, cand pentru imbunatatirea sortii sale materiale a fost nevoit sa imblanzeasca calul salbatic ori sa prinda boul fioros, o perioada in care trebuia sa se masoare cu mamutul si cu alte animale puternice fara alte arme decat acelea pe care le-a gasit in inteligenta sa.
Pentru delimitarea momentelor distincte in care se afla omul in cursul evolutiei sale, cercetatorii au impartit istoria streveche in mai multe epoci.
Caracterul epocilor precum si denumirea acestora este intr-o directa si stransa legatura cu gradul dezvoltarii comunitatilor umane in acea perioada precum si originalitatea uneltelor folosite.
Cea mai veche epoca, Paleoliticul, reprezentand perioada cuprinsa intre 1.000.000 - 10.000 de ani numita si epoca veche a pietrei. Este o perioda decisiva a procesului de antropogeneza, marcata de trecerea prehomonizilor la HOMO SAPIENS.
Omul din paleolitic foloseste ca unealta si arma o simpla combinatie intre lemn si piatra cioplita. Organizarea se facea in cete de culegatori-vanatori sau pescari iar locuintele erau construite in pesteri sau refugii sub stanci in apropierea cursurilor de apa si a zonelor bogate in hrana. Epoca veche a pietrei are trei subdiviziuni:
1. Paleoliticul Inferior (1.000.000 - 100. 000) se caracterizeaza in special prin aparitia primelor unelte si descoperirea focului in jurul anilor 600000 se naste Pitecantropus erectus.
2. Paleoliticul Mijlociu (100. 000 - 40.000) reprezinta perioada culturii omului de Neanderthal si a primelor comunitati mai mari de tip gentilic.
3. Mezoliticul (10.000 - 5500) marcheaza sfarsitul perioadei glaciare si imblanzirea climei. Comunitatile gentilice se divizeaza, diferitele grupari miscandu-se spre noi teritorii, necunoscute pana atunci.
Odata cu trecerea la neolitic incepe o noua perioada de transformari morale fundamentale precum si transformari sociale in cadrul lumii vechi. O civilizatie noua si neasteptata se revarsa asupra Europei. In neolitic se produc importante scimbari in viata omului, perioada caracterizandu-se in special prin introducerea animalelor domestice, prin cultura plantelor textile si a cerealelor, prin arta de navigatie, printr-o mai mare abilitate in fabricarea si utilizarea instrumentelor din piatra.
Perioada neoliticului se caracterizeaza de altfel si prin aparitia primelor dogme religioase, a tumulelor funerare si printr-o organizare sociala puternica. Inca de la inceputurile perioadei neolitice, in Europa apare un nou popor imigrat in aceste parti din alt continent. Aceasta noua imigratie etnica in Europa reprezinta asa-numita invazie neolitica. Destul de timpuriu, in Europa apar noile tipuri etnice, doua rase de oameni, superioara, cu idei marete, cu actiuni puternice si cu instincte mai bine dezvoltate. Cercetarile arheologice releva faptul ca acesti oameni veneau din tinuturile centrale ale Asiei. Primele mase neolitice, compuse din triburi imense pastorale si agricole au plecat din Asia centrala.
La Dunarea de Jos, in special in tarile Daciei s-a format cel mai puternic centru al populatiei neolitice din Europa; centrul unei noi rase de oameni, de o statura inalta si viguroasa cu o profunda conceptie spirituala, o veche organizatie patriarhala si cu o pasiune, probabil din Asia de a sculpta in stanca vie statui enorme ale divinitatilor sale. Acesti noi cuceritori ai lumii vechi au adus si au raspandit in Europa noile elemente de civilizatie, au intemeiat cele dintai state organizate si au dat o noua directie destinelor omenirii
Odata cu trecerea timpului pe o perioada de mai multe sute de ani aceasta rasa activa dotata cu o mare putere de expansiune isi continua de la Dunarea de Jos migratiile sale catre partile meridionale. Treptat necontenite roiuri de triburi pastorale se vor revarsa in grupuri compacte si organizate peste intreaga Peninsula Balcanica. Acesta este curentul care venind din Asia Centrala isi formeaza primul centru european in Carpati, a pus bazele unei noi civilizatii care se va dezvolta mult mai traziu atat de puternic in Grecia si pe tarmurile Asiei Mici, de altfel acesta este curentul vechi pelasg sau paleohton. Migratiile continua, indreptandu-se in multe directii insa cel mai important in istoria civilizatiei europene va ramane curentul meridional (carpato-micenic).
Prima asezare ocupata de acest curent a fost in tarile Daciei care ofereau conditii prielnice desfasurarii vietii, cu campii intinse si imbelsugate, cu vai si paduri magnifice traversate de nenumarate cursuri de apa.
Extinderea pelasgilor nu s-a limitat numai la teritoriul Romaniei sau la cel imediat urmator. Urmele si dovezile existenteilor apar si in Ucraina, actuala Republica Moldava, Ungaria, sudul Slovaciei, intreaga zona balcanica, inclusiv Grecia si insulele limitrofe, zonele de coasta ale Asiei Mici, Italia si sudul Frantei, coastele mediteraneene ale Spaniei.
Cel mai important lucru ramas de la ei a fost limba, acea limba unica cu specific vechi european, o limba prelatina asa-numita protolatina. O afirmatie edificatoare in acest sens se intalneste in Vechiul Testament(Geneza), legata de momentul construirii turnului Babel: " Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte ". Aceasta afirmatie cere o explicatie simpla si fara prea multe deductii si anume: Civilizatiile umane vechi au aparut in diferite zone ale pamantului in adevarte focare de unde s-au extins circumsferic:
. In Asia - populatiile irano-indiene(dravidiana) formate pe podisurile muntilor Himalaia, s-au extins apoi in zona peninsulei indiene si a Asiei de Vest este normal ca aceasta populatie sa fi folosit initial aceeasi limba.
. Civilizatia nascuta pe malurile Tigrului si ale Eufratului, asirobabiloniana a generat aparitia popoarelor din Orientul Mijlociu; limba vorbita era o limba semita din care ulterior s-au format limbile arabe si ebraice actuale si vechile limbi feniciene, egiptene arameice, abisiniene.
. Civilizatia chino-mongola nascuta pe platourile tibetane s-a extins in intreaga Asie Centrala si de Est si de aici se poate observa ca limbile chineza, mongola, coreeana, japoneza si celelalte limbi din zona au un fond comun: deci ele au fost generate de o limba unica.
Prin influentele pelasgilor in spatiul carpato-danubiano-pontic s-a nascut rasa alba, cu o arie de extinderepana in zona caucaziana de unde s-a raspandit prin miscari succesive in intreaga Europa cu preponderenta in jurul bazinului mediteranean fapt care i-a adus si supranumele de "popoare ale marii".
Zorii istoriei scrise i-au surprins pe inaintasii inaintasilor nostri in cetatile de piatra ale Carpatilor si Balcanilor, in bogata vale a Dunarii si de-a lungul marilor riuri care, spre Soare-Rasare, isi calatoresc undele spre primitorul Pont Euxin. Generatie dupa generatie, au durat, cu mult timp inaintea epocii homerice, o civilizatie agro-pastorala, rivalizind cu lumea heraldica si miceniana, o societate sedentara, divinizind soarele care da viata rodului, au dezvoltat felurite tehnici agricole si mestesugaresti pe care, de la ei, acei primi agricultori si pastori ai locului, mostenindu-le alaturi de simtul pentru frumos, originalitatea portului si a datinilor, dragostea fierbinte de mosie si de libertate, taranii agricultori si pastori romani le-au trecut peste hotarele timpului, pina in zilele noastre. Si daca acei inaintasi au disparut in istorie, au facut-o contopindu-se in NOI cei de astazi, permitind cercetatorilor moderni sa identifice in poporul roman cel mai frumos exemplu de continuitate a neamului. Intr-adevar - aprecia André Armand - acesta este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa /.../ fie ca este vorba de traci /.../, de geti sau de daci, locuitorii au ramas aceiasi din epoca neolitica - era pietrei slefuite - pina in zilele noastre, sustinind astfel, printr-un exemplu poate unic in istoria lumii, continuitatea unui neam.
Servind setea de cunoastere si dragostea de adevar, spaclul arheologului modern reconstituie astazi, pe meleagurile pline inca de poezia ispravilor legate de numele multora dintre eroii miturilor antichitatii si ai poemelor homerice, in spatiul inchis intre Dunarea Mijlocie, gurile Niprului si Marea de Azov, Carpatii Padurosi, vechea Macedonie, Illiria si Marea Egee, strins legat, peste Hellespont de multe regiuni istorice ale Asiei Mici (Bithynia, Misia, Frigia, Lydia, Troada), imaginea unei tulburatoare realitati etno-culturale. Cu patru milenii in urma, prin cimentarea intr-o unitate superioara a tuturor trasaturilor populatiilor pe care preistoria le-a vazut zamislindu-se in spatiul carpato-danubiano-ponto-balcanic, o data cu trecerea la epoca bronzului (c. 2200/2000 - 1200/1150 i.e.n.) care avea sa impuna ca specific culturilor locale (Glina, Monteoru, Wietenberg, Otomani, Girla Mare etc.), alaturi de inventarul litic complex si arme din metal, o prima mare specializare a muncii (prin despartirea agricultorilor de pastori), se afirma in aceasta arie, ca purtator al unei civilizatii unitare, marele grup etnic al primilor nostri stramosi directi pe care cele 28.000 de versuri ale poemelor homerice si istoria scrisa i-au inregistrat sub numele de traci. Tracii - semintia cea mai numeroasa dupa a inzilor - suna verdictul parintelui stiintei istorice - Herodot! Ei au fost aceia care, prin cele peste 100 de neamuri (triburi) atestate de poemele homerice, de literatura greaca, apoi de Herodot, ne confera astazi dreptul de a considera legitim indreptatita afirmatia lui Nicolae Iorga ca pe aceste paminturi, la nord si la sud de Dunare, avem cel putin radacini de patru ori milenare. Aceasta este mindria si puterea noastra!
Numeroase, cu o aristocratie puternica, a carei mindrie razboinica si vitejie transpar din versurile lui Homer, comunitatile epocii bronzului tracic ni se infatiseaza ca asezari cu un inventar bogat in unelte, cuptoare de topit metale, podoabe, ceramica si arme, indeosebi arme (lanci, spade, buzdugane, topoare de lupta etc.), virfuri de sageti si echipament defensiv de bronz (aparatori de brat, coifuri, armuri etc.) care incep sa scoata din uz prastiile, sulitele, maciucile de lemn si topoarele de piatra, cu piese bogate de harnasament si care de lupta. Durabilitatea si caracterul le-o atesta insusi efortul depus in vederea apararii bunurilor si a vietii, a muncii de zi cu zi si a roadelor ei. Sunt asezari ridicate la adapostul apelor, mlastinilor sau pantelor abrupte, prevazute cu santuri de aparare de 6-8 m adincime si 20-30 m latime, cu valuri de pamint intarite cu blocuri de piatra si palisade (Brad, Fitionesti, Sarata Monteoru, Gilau etc.). Fortificatiile atesta atit specificul luptelor purtate de inaintasii nostri, cit si, pe masura inmultirii lor datorita aparitiei valurilor succesive de migratie dinspre stepele nord-pontice, Marea Baltica sau occidentul Europei, unitatea culturala a bronzului tracic.
Originea comuna, aceleasi trasaturi fizice, aceeasi limba, acelasi port, acelasi mod de viata - nu au facut decit sa accentueze, o data cu trecerea la prima epoca a fierului (Hallstatt c. 1200/1150 - 600/450 i.e.n.) omogenizarea culturala favorizind, in primele secole ale mileniului I i.e.n., topirea mostenirii tuturor culturilor bronzului intr-o noua unitate, calitativ superioara - cultura Basarabi (sec. VIII-VI i.e.n.).

Geti, daci, tyrageti, daci mari, apulli, odrisi, bessi, triballi, mosei, carpi etc.! Obiceiuri au cam aceleasi toti, preciza parintele istoriei, Herodot, pentru ca toti vorbeau, potrivit anticilor, aceeasi limba, numele lor regionale, asemeni numelor noastre regionale (munteni, moldoveni, banateni, ardeleni, dobrogeni, olteni, maramureseni, bucovineni, megleniti, macedoneni sau, pe intinderi mai mici, hategani, bihoreni, fagaraseni, lapuseni, birsani, timoceni, gramosteni, farseroti), desemnindu-i ca parti ale unuia si aceluiasi mare popor si sud-dunarean, trac, considerat in antichitate a fi fost semintia cea mai numeroasa dupa aceea a inzilor. O semintie, un popor de oameni viteji care, sub o conducere unitara, ar fi putut fi de neinfrint si cu mult mai puternici decit toate semintiile pamintului! Un popor care si-a aparat necontenit vatra in fata valurilor invadatoare scitice, celtice, bastarne si a marilor ostiri cuceritoare ale timpului, persana si macedoneana! Iar daca numelui sau, in istorie, i s-au suprapus treptat numele celor de aceeasi limba (Strabon) pe care unii ii numesc daci, pe altii geti (Appian), localizindu-i in intreaga Tracie dincolo de Haemus (Balcani), de-a lungul Istrului (Dio Cassius) si dincolo de Istru pina spre Pont si spre rasarit, iar in partea opusa spre Germania si izvoarele Istrului (Appian), aceasta s-a intimplat pentru ca poporul nemuritorilor, tracii nord-dunareni, care se socoteau cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci (Herodot) fiind superiori aproape tuturor popoarelor si aproape egali cu grecii (Cassius Dio, Iordanes), aveau sa conduca, dupa anul 146 i.e.n. al definitivei caderi a Macedoniei, rezistenta intregii semintii in fata expansiunii, prin fier si foc, a puterii romane la nord de noua provincie. Ei l-au dat istoriei pe marele barbat get Burebista (82-44 i.e.n.), spaima romanilor (Strabon), cel care, unificind intreg teritoriul locuit de ai sai la nord de Balcani (Haemus), s-a impus contemporanilor drept cel dintii si cel mai puternic dintre toti regii care au domnit (vreodata) peste Tracia, stapinind tot tinutul de dincolo de fluviu (Decretul dionysipolitan in cinstea lui Acornion). Si tot in mijlocul lor s-a nascut cel care, ridicind cu 19 secole in urma steagul libertatii, a pus in cumpana insasi stapinirea romana (Tacitus) pe paminturile cotropite ale patriei sale, de la sud de Dunare, dacul Decebal (c. 86-106 e.n.), dusmanul de temut al Romei, regele care a transformat restul Traciei libere, Dacia nord-dunareana, intr-un puternic si ultim bastion al rezistentei, sustinind timp de 20 de ani cel mai mare razboi de atunci pentru romani (Cassius Dio).
Iata ca suntem cei care am cladit primii pe acest pamant primul mare centru de cultura si civilizatie. De ce sa uitam asta acum? De ce sa nu ne amintim de acea perioada. Trebuie sa incetam sa ne mai incredem in fel de fel de acuzatii aduse la adresa romanilor care prind foarte bine. Aceste lucruri nu ne caracterizeaza, nu ne fac cinste si nici nu ne ajuta in vreun fel.
Dupa cum se observa dovezile exista, ele au un singur verdict: "Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500i.hr. axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europenizate patriarhale din epocile bronzului si ale fierului.
...Uluitoarele descoperiri facute in Romania si in alte tari invecinate dupa al doilea razboi mondial, asociate datarilor cu radio-carbon, au facut posibila intelegerea importantei inceputurilor culturii "vechi europene", o cultura a unei societati de agricultori. A devenit, de asemenea, evident ca aceasta straveche civilizatie europeana precede cu cateva milenii pe cea sumeriana." -( Maria Gimbutas, Civilizatie si cultura)
Timpul fierbe in jurul nostru, este momentul rescrierii adevaratei istorii a neamului nostru, asadar:
SA NE REDESCOPERIM ISTORIA!!!
Nu ne putem face intrarea in Europa de pe o pozitie umila deoarece avem puterea de a trata cu ei de pe pozitii egale. Sunt sigur ca noi romanii avem puterea de a ne redescopei vitalitatea si energia ce ne caracterizeaza, facand din NOI o NATIUNE puternica si demna. Dacii nu au pierit iar zeii ne vor ajuta sa dobandim calitatile stramosilor nostri pentru ca ei sa poata trai prin noi, transpunand astfel in eternitate neamul romanesc.

Motto: " Nu mai credem in romanizarile minunate, prin legionar de 60 de ani, casatoriti cu femei barbare-care, cu tenacitatea conservativa a femeilor, mai curand ele i-ar fi putut deznationaliza -, cu alergarea, pe alocuri, in Transvaalul -Daciei si imbulzirea atator cautatori de aur si nestatornici vanatori de noroc usor, care, nicaieri si in nici o vreme, n-au obicei sa se aseze sis a intemeieze. Nu credem in minunile facute abia decurs de un veac si jumatate cu asemenea oameni si in asemenea situatii(.) "(Nicolae Iorga)

O problema importanta a istoriografiei romanesti este ridicata de catre cea a asa-zisei "romanizare". In ciuda faptului ca exista informatii care dovedesc adevarul istoric, ne mintim singuri si ne incapatanam sa nu credem un adevar evident. Se impune o schimbare prompta pana nu este prea tarziu! Dacia nu a fost infranta de romani!!! Dupa moartea lui Decebal cei supusi au continuat lupta de rezistenta impotriva ocupantilor si trebuie amintit faptul ca doar 14% din teritoriu Daciei era ocupat.
Inima Daciei pulsa in acele momente in nordul Transilvaniei si in Moldova, la dacii liberi, carpi si costoboci. Imediat dupa incetarea ostilitatilor din 106 romanii se organizeaza pentru a asigura stapanirea asupra bastinasilor. Mutarea a trei legiuni de armata si a numerosilor auxiliari precum si a unor importante detasamente de cavalerie vor implica construirea unor drumuri sigure si rapide care sa fie aparate de valuri de pamant acele limesuri precum si construirea unor castre si forturi de aparare. Necesitatea posibilitatilor financiare va intensifica activitatile de minerit, agricultura si mestesugarie. Daca ar fi valabila ipoteza conform careia Dacia ar fi fost secatuita de barbati atunci forta necesara construirii acelor asezari a fost asigurata de femei? Nu, in nici un caz ci tot de acei barbati care au supravetuit razboiului si care luati ca prizonieri au fost obligati multi ani la rand sa duca o munca comparabila cu cea a sclavilor pentru a asigura linistea ocupantului. Dar se pun cateva inevitabile intrebari:
Pentru ce aceste pregatiri de aparare intr-un spatiu pacificat si asa-zis "romanizat"; evident ca situatia lor nu era sigura si ii obliga sa fie intr-o permanenta mobilizare militara.
De cine se temeau oare romanii intr-o tara in care erau majoritatea femei, de spirite? Poate ca da, de spiritul viu al dacilor supusi care nu au rabdat ocupatia romana si mai ales de forta dacica de dincolo de hotare care cu ardoare pregateau o imediata izgonire a ocupantului.
Nemultumirile ocupatiei romane in Dacia au inceput sa apara inca de pe vremea lui Traian generand revolte care cu greu vor fi innabusite de administratia romana. Toate acestea converg spre anul 117 cand pe fondul rascoalei bastinasilor dacii liberi aliati cu sarmatii ataca provincia Dacia, care ulterior va deveni teatrul unui adevarat razboi de eliberare. Insusi guvernatorul provinciei C.Iulius Qadratus, isi pierde viata in lupta. Armata daca reuseste sa treaca prin sabie castrele si garnizoanele romane ajungand pana la Dunare, iar pentru a bloca drumul romanilor dinspre sud dacii iau initiativa de a incendia suprastructura de lemn a podului lui Apollodor.
Ajuns la fata locului imparatul Hadrian conduce el insusi armata romana iar catre sfarsitul anului 118 reuseste sa respinga armata dacilor liberi si a aliatilor alungandu-i dincolo de granita. Fortat de amploarea evenimentelor hadrian incepe sa i-a masuri de reorganizare a provinciei si a armatei imperiale pentru prevenirea unor noi tulburari locale si respingerii atacurilor din partea dacilor liberi. In timpul lui pius Antonius se produc noi tulburari in Dacia declansate in 139 de bastinasi. Rascoala va cuprinde o mare parte a provinciei pentru ca in anul 143 dacii liberi sa forteze granita provinciei. Trupele romane sunt alertate iar imparatul da dispozitie de intarie a castrelor din nordul Dunarii si trimite in zona trei legiuni de elita. Incendiara insa devine situatia anilor 156. Dacii liberi ataca dinnou provincia in incercarea de a elibera vechiul regat al lui decebal. Romanii intervin si cu importante pierderi reusesc sa echilibreze situatia si sa o incline in favoarea lor. Zece ani mai tarziu, in 167 luptele de eliberareale dacilor continua. Pe fondul conflictelor interne intre bastinasi si trupele de ocupatie costobocii ataca Dacia Romana transformand dinnou o rascoala intr-un adevarat razboi. Provincia este rupta in doua, iar haosul si panica domneste in randurile trupelor romane. Armata dacica a reusit sa ajunga pana in Macedonia si Grecia, inima dominatiei romane si in acelasi timp aliatii lor declanseaza noi actiuni militare pe cursul mijlociu al Dunarii iar bastarnii devasteaz coastele Pontului Euxin.
Pentru a face fata situatiei, imparatul M. Aureliu dispune plasarea unor legiuni in Dacia retrase din alte regiuni iar in 168 reuseste impingerea dacilor dincolo de hotarele provinciei. Dar nu pentru mult timp, cai in toamna anilor 169 razboiul reancepe. Conducerea trupelor romane se afla in mainile lui M.Claudius Fronto, guvernatorul provinciei care va fi infrant intr-o batalie de proportii cazand pe campul de lupta. Urmasul sau, mai norocos A. Iulius Piso Berencionus, reuseste in 170 sa-i infranga pe daci.
In urmatoarea perioada dacii se vor confrunta cu un dusman necunoscut, razboinic si crud: gotii care, in migratia lor spre sudul Europei ating teritoriile dacilor. Confruntarea este cumplita si sangeroasa dacii transformandu-se intr-un adevarat "tampon" de siguranta in fata navalirii popoarelor migratoare pentru romani, situatie repetata de atatea ori in istoria poorului roman. Nici situatia romanilor si a dacilor din provincie nu era roza caci asupra lor se abateau valuri de triburi marcomanice cu care romanii vor purta doua razboaie; primul de cinci ani(170-175) si al doilea intre(178-180) cu un sfarsit echilibrat.
Razboiul dus de daci contra gotilor va fi de mai lunga durata prelungindu-se pana in 218 cand se reuseste incheierea unui armistitiu intre parti astfel incat carpii isi permit o expeditie militara in Dacia iar imparatul Caracalla organizeaza o campanie de pedepsire a lor iar in fata trupelor imperiale, superioare din punct de vedere ar armamentului dacii se retrag. In timpul scurtei domnii a lui Marcus Opellius Severus Macrinus, in anul 217/218 dacii ocupa o importanta parte din provincie eliberand totodata o mare parte din semenii lor luati ostatici de catre romani.
Linistea dacilor este iarasi tulburata de valurile gotice insa gotii constienti de puterea dacilor incheie un nou armistitiu despre care nu se stiu foarte multe. Cert este faptul ca in 236/237 carpii si aliatii lor traditionali, sarmatii, ataca Dacia Romana. Invinsi, dacii revin in 238 insa de data aceasta aliati cu gotii. Sub aceasta presiune, oficialitatile romane incearca sa negocieze doar cu gotii insa dacii au o replica prompta afirmand ca ei "sunt cu cu mult mai puternici decat gotii"(dupa Iosif C. Dragan) si duc lupta mai departe obligandu-i si pe goti sa faca acelasi lucru. Invinsi de trupele guvernatorului Moesiei dacii sunt nevoiti sa se retraga in locurile de bastina.
Fantastica lupta de eliberare a poporului dac nu se opreste insa aici caci in 242, 245-247 campaniile lor ajung pana in Moesia si Tracia. Anul 248 marcheaza coalitia puternica a carpilor,gotilor si taifalilor contra romanilor care se rasfrange in principal asupra Dobrogei, distrugand Histria si alungand trupele romane.
Sub conducerea lui Kniva, rege got trec in Moesia obligand armata romana sa se retraga spre sud. O prima confruntare a celor doua forte, ramasa insa nedecisa, are loc in fata cetatii Nicopolis in 250. totusi gotii si dacii vor asedia orasul Philippolis(Plodiv) cucerindu-l si distrugandu-l in acelasi timp retragandu-se din fata armatei romane.
Impotriva acestei aliante trupe romane de elita se vor napusti cu putere insa fara sorti de izbanda. Armata romana este pusa pe fuga, retragandu-se spre Grecia si alegandu-si un nou imparat(dupa moartea in lupta a lui Decius) pe C. Vibius Treborianus Gallus. Neantelegerea dintre goti si daci a dus la nefructificarea acestei izbande. Gotii interesati de castigul imediat accepta subventiile oferite de noul imparat si se retrag obligandu-i si pe daci.
Luptele dacilor continua. O noua alianta de forte ameninta din ce in ce mai mult Imperiu ce trece printr-o importanta criza. Anii 263, 264, 265 si 267 sunt ani de campanii succesive la sud de Dunare ale aliatilor care din nefericire aveau scopuri diferite: dacii de a alunga stapanirea romana si gotii aceea de a prada si jefui.
Imperiul roman in aceasta perioada este lovit valuri migratoare de origine germanica: peucii, greutungii, tervingii, gepizii, harulii si celtii. Astfel situatia balcanica devine una problematica. Aurelian constient de puterea dacilor si de complexitatea acestei probleme(balcanice) ia hotararea retragerii trupelor romane si a administratiei din Dacia si intarirea cu aceste forte a Moesiei.
Este evenimentul anului 271 care marcheaza incetarea dominatiei romane in Dacia. Dacia revine fiilor ei, dacii, administratia tarii facandu-se dupa spiritul vechilor legi.
Iata cum istoria confirma imposibilitatea romanizarii poporului dac. Intr-o perioada atat de bulversata, scurta dealtfel, de doar 165 de ani nu a existat posibilitatea schimbarii neamului nostru, a neamului dac.
Cand vom incepe oare sa credem? Cand o sa vedem ca SUNTEM UNDE AM FOST si ca RAMANEM UNDE SUNTEM?

_________________________________________________________________

Napoleon Savescu: "Noi nu suntem urmasii Romei"

Napoleon Savescu s-a nascut la 24 iunie 1946 la Bucuresti. A absolvit Medicina. Acum 22 de ani a parasit Romania, dominata de comunismul lui Nicolae Ceausescu si s-a stabilit la New York. Acolo a perseverat in domeniul medicinei, astazi fiind desemnat printre primii 100 cei mai buni doctori internisti din SUA.

Dr. Napoleon Savescu este presedinte si fondator al societatilor "Dacia Revival International Society Inc." si "The Romanian Medical Society of New York". Este una dintre cele mai cunoscute personalitati ale comunitatii romano-americane. De mai multi ani, dr. Savescu se straduieste sa reinvie preistoria poporului nostru daco-roman, aparuta in bazinul Carpato-Danubian cu mii si mii de ani inainte de nasterea lui Hristos. In cartea "Noi nu suntem urmasii Romei", el demonstreaza nu numai originea mai putin cunoscuta a poporului nostru, dar si expansiunea in timpurile uitate ale preistoriei.

Ultima data dr. Savescu a venit la Chisinau la sfarsitul lunii iulie, cu ocazia prezentarii aici a cartii sale "Noi nu suntem urmasii Romei".

In 1976 am depus flori la monumentul lui Stefan cel Mare

- Domnule Savescu, cine sunt parintii dumneavoastra?

- Tatal meu a fost colonelul Savescu, fost sef al apararii antiaeriene a Bucurestiului in timpul razboiului. Si-a facut studiile in Germania - matematica superioara, astronomie si balistica. Pe vremea lui Hitler, lucra in Germania. Cand a vazut ca lucrurile s-au incurcat mult, s-a intors in Romania, unde s-a casatorit si a avut doi copii: pe mine si pe sora mea, Aida Savescu, cantareata de opera.

Pe linia tatalui, sunt moldovean get-beget. Bunicul era dintr-o comuna de langa Iasi, care se numea Saveni. Avea o moara, la care venea lume multa.

- Numele Savescu de la comuna vi se trage?

- S-ar putea sa fie... Mai tarziu, Savenii au fost inghititi de Iasi, au disparut. Bunica era si ea moldoveanca, dar din partile acestea, de la Ivancea. In 1976, am incercat sa vad locurile bunicii. Am ajuns la Chisinau. Mi-a placut, dar mi se parea ca nimeni nu mai vorbeste romaneste pe aici. Aveam un ceas american care canta muzica scotiana la fiecare ora. Am intalnit o tiganca care vorbea romaneste. Vindea flori in centrul Chisinaului. M-a intrebat daca nu vreau sa-i vand ceasul. I-am spus ca nu. "Iti dau toate florile", zice ea. Si m-a dus undeva in parc, langa statuia lui Stefan cel Mare. Mi-a dat trei cosuri cu foarte multe flori. Venisem din Romania cu un autobuz, impreuna cu 41 de doctori. Si le-am spus: "Am toate florile astea, le ducem la Stefan cel Mare". Imediat a aparut la toti sentimentul patriotic. Am poze foarte frumoase de atunci: un cortegiu de medici din Romania care inunda cu flori spatiul din jurul monumentului.

Anii au trecut si l-am cunoscut pe ambasadorul Republicii Moldova la ONU, Tudor Pantaru, un om deosebit, pe care l-am respectat si am ramas prieteni. Datorita lui, am revazut, acum trei ani, Chisinaul. Azi, lucrurile mi se par schimbate. La aeroport, peste tot lumea vorbeste romaneste. Unii vorbesc si ruseste. Evident, nu poti sa le interzici, caci aici s-au nascut...

- Si americanii educa sentimentul internationalist?

- Americanii au scoli pentru toate nationalitatile din lume. Toate sunt insa pana la un punct. In momentul in care vrei sa ocupi o pozitie intr-un sistem in care sa primesti bani americani, daca nu stii engleza, nu poti sa intri.

- Atunci, in 1976, n-ati ajuns la Ivancea?

- Nu, nu mi-au dat voie sa ies din Chisinau. Aveam un ghid care vorbea perfect romaneste. L-am intrebat: esti roman? Mi-a raspuns cu un fel de ura: "Nu". Am mers mai departe. Am ajuns la Bender. Nu ne-au dat voie sa fotografiem cetatea. Aveam un aparat foto si am facut cateva poze. Ghidul s-a uitat la mine, dar n-a zis nimic. A fost un om amabil, cine stie ce probleme avea si el... Anul trecut, m-am reintors la Chisinau. Tudor Pantaru a vrut sa ma duca la Cricova, sa vad cramele. Am refuzat: am venit pentru o zi si vreau sa vad Ivancea, Orheiul. Am ajuns acolo si el mi-a facut cunostinta cu Andrei Vartic. Am ramas impresionat de acest om si de ceea ce a facut el. Mi se pare ca a facut mai mult decat multi romani din Romania si de pretutindeni pentru neamul romanesc. Pastrez legaturile cu el.

- Ati gasit la Ivancea rude?

- Nu, au disparut.

In America, inteligenta m-a ajutat sa fac bani

- Cand ati plecat in America?

- In 1977. Am simtit ca situatia din Romania te ingradea si nu mai puteai face nimic. Era un plafon peste care nu mai puteai trece. Devenisem un chirurg bun, dar asta nu ma salva. Ca sa plec, m-a ajutat Ambasada americana din Bucuresti. O persoana de la ambasada m-a inclus pe o lista speciala, pe care Ceausescu a semnat-o cu scarba: "Sa plece astia din tara!" Si am plecat. Dupa ani de zile, l-am intalnit pe acel om de la ambasada, David Fandenberg, ajunsese congresman. L-am ajutat in campaniile electorale cu bani. Intr-o zi, a venit din Carolina de Nord la New York ca sa vada cine e omul care il ajuta cu atatia bani si de ce. Si i-am spus adevarul: "Tu ai fost cel care mi-ai schimbat viata cand eram in Romania si nu puteam sa plec. L-am dus la Societatea doctorilor romani "Pan America". Colegii m-au intrebat: "De ce il onorezi?". Le-am raspuns: "Am fondat aceasta societate si cu ajutorul acestui congresman".

- Dar de unde avea Napoleon Savescu bani ca sa-l ajute pe viitorul congresman?

- Din inteligenta.

- Ati lucrat ca chirurg in SUA?

- In SUA am fost, initial, chirurg la un spital, apoi am facut medicina de urgenta - traumatologie, dupa asta - medicina interna. Am fost nominalizat de curand printre cei mai buni 100 de doctori internisti din America. Datorita clinicilor mele medicale, sunt mai bine stabilit din punct de vedere material decat ati crede.

- Locuiti la New York?

- Da.

- E adevarat ca, in America, sunteti presedinte a doua societati?

- Da, una din ele a fost fondata pe baze medicale. Cand am sosit in America, n-am gasit pe cineva care sa ma ajute. A trebuit sa ma catar singur in piramida vietii. In momentul cand mi s-a parut ca am ajuns pe o platforma buna, am hotarat ca romanii trebuie sa fie ajutati. Sunt oameni inteligenti care, atunci cand sosesc intr-o tara straina, nu le este usor. Asa am fondat Societatea doctorilor romani din America, care a devenit, in momentul de fata, mai mult decat prestigioasa. Este considerata cea mai puternica organizatie romaneasca profesionala peste granitele Romaniei. L-am avut ca invitat si pe Emil Constantinescu, in momentul cand candida la presedintie. I-am facut si dansului un "fine leasing". Nu ne-a uitat. De cate ori vine in America, ne intalnim. La fel, cand vin eu in Romania. Acum doua zile, m-a invitat la Cotroceni, unde i-am prezentat cartea mea "Noi nu suntem urmasii Romei". A fost surprins: "Va ocupati si de altceva in afara de medicina?" A doua societate pe care am facut-o a fost Reinvierea Daciei. Cred ca in spiritul acesta trebuie sa actionam si sa gandim cu totii.

As renunta la medicina ca sa ma ocup de preistoria poporului roman

- Ati scris "Noi nu suntem urmasii Romei". Premiera mondiala o faceti la Chisinau. Cum s-a intamplat ca un medic are o atractie deosebita fata de preistoria dacilor?

- Tot timpul am fost curios sa stiu cine sunt strabunii nostri si de unde au venit ei. Niciodata nu s-a spus clar. Eram in clasa a patra elementara cand ni se spunea ca limba romana este o limba slava. Ca la dumneavoastra. Astazi - cu putine influente latine. Intre timp, spre ghinionul conducatorilor de atunci ai Tarii Romanesti, au aparut niste cantece italiene ale lui Domenico Modunio, in care limba italiana semana atat de mult cu limba romana, incat mi se parea ca nu mai are rost nici pentru un copil din clasa a patra elementara sa gandeasca ca am fi de origine slava. Lucrurile in Romania au evoluat si ni s-a spus apoi ca noi, de fapt, ne-am trage de la Roma. Am crezut si asta, dar tinand cont de ceea ce mi s-a intamplat la o varsta frageda, am avut dubii. Au trecut anii. Eram student la medicina. Un coleg de-al meu, ungur, a hotarat sa se duca la bunici, la Targu Mures, ca sa se pregateasca de examene. Era o vara caniculara. M-a invitat si pe mine cu el. Sigur ca in acel moment Loti nu a stiut ce face. M-a dus la Targu Mures, unde familia lui nu vorbea romaneste. Bunicul lui, care infiintase Biserica adventista a Ardealului, avea o singura carte romaneasca printre miile de carti unguresti. Era o carte a lui Densuseanu - "Dacia preistorica". Si atunci mi-am zis: "Domnule, mai sunt si alte opinii despre istoria poporului roman!"

- Intamplarea a facut sa va deschideti ochii?

- Faptul ca am ajuns in America si ca am o situatie materiala confortabila m-a ajutat sa-mi dezvolt aceasta pasiune. In America, fiecare grup etnic are mandria lui. Grecii au mandria lor, sunt foarte puternici. In America ai posibilitati nelimitate de a deveni destept peste noapte. Te duci la o librarie, spui doar cuvantul "Dacia" si astia iti dau indata mii de subiecte despre Dacia. Ti le aduc din Elvetia, din Franta, de peste tot. In felul acesta am devenit destept. Dintr-o pasiune mica, m-am trezit asa de mult preocupat in problema asta, incat imi vine uneori sa renunt la medicina si sa ma ocup doar de preistoria poporului roman.

- Faceti opinie in societatea americana privind preistoria romanilor?

- Sunt invitat la conferinte, in special - de macedoromanii din America. Lumea este interesata de aceasta noua prezentare a poporului daco-roman. Datele pe care le-am adus in plus apartin cercetatorilor impecabili din toata lumea, care sustin de ani de zile ca spatiul carpato-danubian a dat nastere Europei. Romania este vatra Europei. Cand Europa a fost acoperita de doua ori de o hala de gheata, cum a fost ultima, cea alpina, singura arie ramasa neacoperita era cea din Carpatii de Jos. Or, nu putea sa apara o civilizatie in aria Germaniei, aflata atunci sub calota de gheata.

In plus, marile civilizatii au aparut la gura de varsare a marilor fluvii: chinezii - la gura Fluviului Galben, indienii - a Gangelui, egiptenii - a Nilului. In acest context, nu puteau occidentalii sa apara la gura de varsare a Rinului, Senei sau sub gheata. Sa fim oameni seriosi, ca si prostia are o limita. Sunt si alte teorii care ne ajuta. Bunaoara, "teoria sarii". Popoarele au aparut in ariile unde predomina sarea. Sa ne amintim ca soldatii romani erau platiti nu cu aur, ci cu sare.

- Care este esenta cartii "Noi nu suntem urmasii Romei"?

- Cartea mea are trei capitole distincte. In primul capitol, "Noi nu suntem urmasii Romei", arat clar si convingator de ce trebuie sa renuntam la ideea impusa de un preot care se numea Miron Costin si care a spus: "Noi de la Ram ne tragem". Ideea a fost preluata de Scoala Ardeleana care, din mandrie nationala si dorind sa apartina unui grup important, in lupta contra ungurilor, a zis: "Sigur, noi suntem urmasii Romei!". Bogdan P. Hasdeu s-a opus acestei idei si a zis: "Nu distrugeti istoria acestui popor!". Multa lume nu l-a ascultat si am ajuns unde am ajuns.

- Si Iorga, nu numai Hasdeu, a sustinut acelasi lucru...

- Absolut.

Capitolul doi, "Epopeea poporului carpato-danubian", este unul mai delicat. Grecii au epopeea lor. Romanii, prin "Eneida" lui Virgiliu, a lor. Singurul popor mare si important din Europa care nu are epopeea sa este cel roman. Si atunci am scris "Epopeea poporului carpato-danubian", bazata pe date noi.

- Cum ati adunat aceste date, sunt ele convingatoare?

- Cand am scris despre alesul zeilor, Alexandru Macedon, imi trebuia sa stiu cum a fost vremea in Irak in anul 317 i.e.n, in cutare zi. Am gasit cu ajutorul computerului: batea vantul...

Pe Columna de la Roma putem vedea chipuri de daci care numai a fi cotropiti nu par. Sunt oameni mandri, inteligenti, imbracati frumos, curati. Se pare ca civilizatia dacica, prin unele personalitati, a influentat mult timp inainte civilizatia moderna, cel putin pana la Constantin cel Mare.

Cand Herodot a spus cine sunt dacii, ei traiau de mult pe acest pamant. Erau cei mai viteji dintre toti tracii. Vorbeau o limba clara. Ii place, nu-i place lumii, dar asa e scris peste tot in istorie: dacii au fost primii locuitori ai Europei. Apoi au venit peste ei grecii. Mai tarziu - slavii, ungurii, care au reusit sa patrunda in Transilvania abia in sec. XI. Si toate aceste popoare s-au gasit acuma ca sunt la ele acasa si ne pun conditii de intrare in Europa! Noi nu avem nevoie sa intram in Europa. dar Europa noi am fondat-o si nu trebuie sa rugam pe nici un cotropitor ca sa ne primeasca in tara noastra. Aici ne-am nascut, aici suntem si aici vom fi.

Eminescu ar spune: totul trebuie dacizat

- Care e atitudinea oficiosilor de la Bucuresti fata de teoria dvs?

- Deschideti cartea la pagina doi. Acolo este raspunsul nostru pentru toti oficiosii care vor s-o citeasca. Credeti ca ne vor da dreptate, dupa ce au muncit ani de zile si au dat teze de doctorat pe o ipoteza care nu e adevarata? Cum sa arunce ei toata munca lor la gunoi? Ei nu au mila si nu trebuie sa-i condamnam.

- Dar ce zic americanii, bunaoara?

- La New York pana si portarii stiu ca noi nu suntem urmasii Romei.

- Ce-ar spune Eminescu?

- Ar spune frumos: totul trebuie dacizat.

In ultima calatorie facuta in Carpati, impreuna cu o echipa din 15 oameni, printre care generalul Spiroiu, fostul ministru al Apararii, actualul reprezentant al Romaniei la ONU, si consilierul principal al societatii "Reinvierea Daciei", senatorul Boiangiu, alte personalitati din Romania, am umblat zece zile pe la cetatile dacice. Trebuie sa stiti ca este un acces foarte greu la aceste cetati. Drumuri nu exista sau sunt drumuri forestiere, trebuie sa mergi cate 10-15 km pe jos. Muntii Carpati sunt furiosi, demoleaza cararile, zilnic ploua...

- Aveati calauze?

- De multe ori, calauza e Andrei Vartic si cativa oameni, stalkeri din zona, care stiu sa vorbeasca si cu ursul, si cu albina, si cu muntele.

- Aceste zone ar putea deveni turistice?

- Sigur. Poate ca ultima intalnire cu domnul Emil Constantinescu va misca lucrurile din loc.

- Dar nu credeti ca ele sunt pentru cercetari serioase?

- Va reproduc cuvintele pe care le-a spus generalul Spiroiu: "Dupa ce am vazut aceste locuri, consider ca fiecare dintre cei ce vor sa candideze pentru o functie guvernamentala si, in special, pentru functia de presedinte, trebuie sa viziteze Sarmisegetusa". Aceste cuvinte spun totul.

- De ce in ultima calatorie in Carpati ati mers cu militari, cu persoane de stat, si nu cu oameni de stiinta?

- Pentru ca oamenii de stiinta, ca Glodaru, Ferenz, sunt de mult timp acolo si fac ceea ce n-ar trebui sa faca: intra cu buldozerul in zidurile dacice fara sa le pese, le distrug, isi construiesc cabane arheologice, smulgand pietre din zidurile dacice. Vin acolo pentru 2 saptamani. Daca ploua, stau in cort, beau o tuica, se imbata, ies afara si... au scris lucrarea. Apoi se intorc la universitate.

Cu doua saptamani de cercetare nu faci nimic. Am pus in carte o poza, in care trei sunt cu sapa, doi - cu mapa, iar doi - cu roaba. Nu se face arheologie cu sapa. Mie mi-a placut ce a spus Andrei Vartic: arheologia se face pe grupuri pluridisciplinare. Trebuie sa aduci specialisti din toate grupurile ca sa intelegi care a fost situatia militara oferita de Sarmisegetusa. Gasesti pe aici pietre din granit fasonate de peste 10 tone, ramase prin rapi salbatice. Ele au fost baza unei Columne, facute de niste tarani daci care au fost mandri si bucurosi sa-i afle pe romani si sa-i invete ce sa faca cu banii. Iar romanii, cu banii furati de la daci, au facut cea mai lunga serbare din istoria omenirii. Sarbatoarea romanilor, cu placinte, vin si distractii luate pe gratis de la daci, a durat 123 de zile. De fapt, Traian nu ne-a iubit niciodata. El a venit, ne-a furat tezaurul si a plecat. Ca el au procedat si alti barbari, mai tarziu, de cateva ori. E foarte usor sa distrugi un popor, sa-i schimbi istoria. Timpul trece si poporul habar nu are cine au fost stramosii lui. Cred ca voi, basarabenii, intelegeti foarte bine aceste lucruri.

Dar e greu sa convingi oamenii ca ipotezele mele din "Noi nu suntem urmasii Romei" pot fi adevarate. A trebuit sa depun eforturi, bunaoara, ca sa-l conving pe generalul Spiroiu, care acum e stabilit la New York. Sa vedeti, azi el este avocatul cel mai puternic al acestei istorii.

- E o carte care vrea sa ne spuna ca noi, romanii, ar trebui sa ne cunoastem istoria adevarata?

- Da. Adevarul are nevoie de doua lucruri: cineva sa-l rosteasca si cineva sa-l asculte.

Nu poti sa traiesti mereu ca un leu care crede ca este oaie

- In Romania este cunoscut numele tatalui dvs?

- Tatal meu a fost Vitalie Savescu, un om inteligent, deosebit. A fost un parinte bun si l-am iubit foarte mult. Am sa va spun ce l-a salvat de la moarte, ca ar fi fost impuscat odata cu schimbarea regimului, dupa razboi. Cand romanii au intors armele impotriva germanilor, niste generali nemti, stiind ca el este un filogerman, au venit si i-au spus: "Romanii sunt tradatori, trebuie sa distrugem Bucurestiul. Tata i-a arestat. Asta l-a salvat. Apoi a fost luat sa lucreze la constructia Canalului.

- Unde este ingropat?

- La New York, in libertate. Mama traieste cu mine. Cu ei alaturi, America a devenit a doua mea casa. Cand m-am intalnit cu Hillary Clinton, i-am vorbit foarte frumos despre Romania. Ea imi zice: "Dar, de fapt, esti un american. Pe cine iubesti mai mult, pe romani sau pe americani?" I-am raspuns foarte iute: "Romania este mama mea, iar America - sotia mea". Ea a ras si a spus: "O sa tin minte aceasta expresie". America este tara care mi-a dat voie sa progresez si sa-mi iubesc si mai mult Romania, locul unde m-am nascut si unde ii am ingropati pe toti strabunii mei.

- Ce inseamna Societatea "Reinvierea Daciei"?

- Am anuntat-o prin ziare in mai, anul acesta. Au venit rapid vreo 160 de romani stabiliti in America. Nu incapeau in sala si unul dintre ei a propus: "Am eu o sala mai incapatoare. Am numit-o "Sala Eminescu". V-o pun la dispozitie". Un preot mi-a propus si el ceva asemanator. Cu ei discutam si propagam istoria poporului daco-roman. In America, oamenii sunt ocupati, n-au timp de vorba goala, dar cand au auzit de istoria lor...

Scriu articole, le public in ziarele de acolo. E greu sa-i convingi la sfarsitul sec. XX pe oameni ca singurul popor care n-a venit de nicaieri in Europa suntem noi, daco-romanii. Noi n-am migrat de nicaieri. Aici ne-au gasit alte popoare, care au venit peste noi. La 2-3 metri sub pamant avem o civilizatie deosebita. Dacii aveau o tehnologie a metalurgiei foarte avansata cu 200-300 de ani inaintea lui Hristos. Exista mostre de fier foarte perfecte din acele timpuri, pe cand cealalta Europa era cu mult in urma dacilor. In America, prin ceea ce facem noi, aceasta idee este cu mult mai incetatenita decat in Romania.

- Privind, din universul dvs dacic, realitatea de la Chisinau, nu vi se face scarba de urmasii dacilor?

- Chiar sunt foarte mandru. Venind la Chisinau, am gasit un oras foarte frumos, curat, plin de verdeata. Cam peste tot auzi limba noastra dacica. Mi se pare ca si aici sentimentul patriotic trebuie sa se dezvolte. Pentru ca nu poti sa traiesti tot timpul ca un leu care credea ca este oaie. E timpul sa stiti ca sunteti lei, sa stati drept si sa va mandriti de asta. Dar nu inseamna ca trebuie sa calcati peste alti oameni din jurul vostru.

- Ati putea sa strangeti mana unui conducator de la Chisinau si sa-i spuneti:"Buna ziua, pui de dac"?

- De ce vreti sa ma bagati in discutii politice pe care nu le inteleg? Stiu ca seful statului este Petru Lucinschi. Cand a fost la New York a dat un interviu pentru statia romaneasca de televiziune de acolo si mi s-a parut un mare patriot, mai mare decat unii din Romania. Cand l-au intrebat ce crede despre Unire, el a raspuns: "Daca poporul vrea si daca o sa fie momentul, unirea trebuie sa se faca".

- Sunteti crestin?

- Eu sunt ceea ce sunt. Sunt vedic. Ati auzit vreodata de esenieni, acel popor ciudat de la care a pornit Biblia si toata credinta? Se spune ca esenienii se trag de aici, din spatiul nostru. Daca nu ne vom mandri noi cu aceasta, sa stiti ca nu va veni nimeni sa zica: "Mandriti-va, voi, romanilor, ca sunteti cei mai frumosi si cei mai destepti, ca voi ati inventat roata!" La noi a aparut cel mai vechi scris al lumii. Sa dam fiecarui popor in parte ceea ce merita, dar sa nu uitam si de noi. Sa stim cine suntem si sa fim mandri. Cu aceasta demnitate sa-i tratam pe toti de la nivelul la care ne gasim din punct de vedere spiritual.

- Acesta e mesajul cartii dvs?

- Sigur. Dar scriind cartea, eu am inchegat intre paginile ei ceea ce se cunoaste fragmentar despre trecutul nostru.

- Daca traiti de 22 de ani in America, cum de vorbiti atat de bine romaneste?

- Romanii care o fac pe americanii sunt niste mizerabili care vor sa-i impresioneze cu accentul lor pe cei de acasa. Plecand din America, un tanar m-a rugat sa le transmit salutari la ai sai, dar m-a implorat sa nu le spun ce lucreaza. Cand ai lucrat acasa inginer si acolo cari cu roaba, te simti lezat in mandria ta personala. Dar nu-i corect. Am un coleg, Serban Cocioaba, care si-a pus in sala de asteptare a pacientilor o poza de-a lui de pe cand lucra ca sudor. Zice: "Asa am inceput viata in America". Nu este o rusine sa muncesti si sa perseverezi.

- Sunteti un om bogat?

- Cand m-am dus in America aveam in buzunar 99 de dolari, plus 2 valize. Pe una mi-a pierdut-o pe drum compania aeriana. Dar timpul a fost foarte bun cu mine. In 3,5 luni mi-am luat toate examenele. M-am intalnit cu secretara Ambasadei sud-africane si ea mi-a zis: "Vino in tara mea ca doctor si o sa fii un rege". Era sa plec, dar am mai dat un examen, dupa care m-am trezit ca am dreptul sa lucrez in orice spital din New York.

- Cum faceti de aratati atat de tanar? Fumati?

- In New York, nici in spitale, nici in alte institutii, nici in restaurantele care au mai mult de 4 mese nu se permite ca cineva sa fumeze. Acolo, cei care fumeaza ii insulta pe cei care nu fumeaza. Pana la 36 de ani, n-am baut nici macar o lingurita de bere. Acum cativa ani, am aflat ca un pahar de vin rosu prelungeste viata si am zis: de ce sa mor atat de devreme?

- N-ati uitat ca sunteti si medic?

- Am cateva clinici medicale in New York si, cum v-am mai spus, sunt nominalizat printre primii 100 dintre cei mai buni internisti din America. Mai mult decat atata nu se poate atinge, cel putin in momentul de fata.

- Cu ce se deosebeste un spital din New Yok de unul din Chisinau?

- Este mai usor sa lucrezi acolo, pentru ca ai totul la indemana. Aici, bunaoara, in loc sa-ti stabileasca bine diagnosticul, daca te jelui de stomac, iti taie burta, ca sa vada ce ai acolo, apoi te coase la loc si-ti spun ca n-ai avut nimic.

Acolo exista o tehnologie fantastica. Eu am adus la Institutul Oncologic din Chisinau un mamograf. Dar peste tot doctorii sunt oameni cu problemele lor, si aici si acolo. Oricum, doctorii nostri, daca ajung in America, dau dovada de o buna pregatire. Eu asa zic: "Oamenii nostri au in sangele lor internetul dacilor".

O cafea de Gheorghe Budeanu